Astra Sport Bets

Astra Sport Bets - Pariuri Sportive de calitate

Bet365

Fără Mihai Dolgan…

Compozitorul şi interpretul Mihai Dolgan, conducătorul legendarei formaţii „Noroc”, a fost petrecut, ieri, pe ultimul drum. La Palatul Naţional s-a adunat lume de pe lume ca să-i aducă un ultim omagiu celui care a făcut o epocă în muzica uşoară din Basarabia, deschizându-ne, cu mult înainte de dezgheţ, porţile spre Europa.


La înmormântare a venit cu o floare şi preşedintele Voronin. În aşteptarea lui, uşile de la intrarea în Palatul Naţional au fost blocate mai bine de o jumătate de oră. Au fost şi spicherul Marian Lupu, şi membrii guvernului, care, în aceeaşi zi, a demisionat în frunte cu Vasile Tarlev. După plecarea lor, au rămas să-l petreacă pe ultimul drum cei care l-au iubit cu adevărat: colegi, rude, prieteni şi mii de admiratori ai cântecului său. În holul palatului, lumea, cu lacrimi în ochi, asculta şlagărele lui Mihai Dolgan: „Cântă un artist”, „De ce plâng ghitarele?”, „Primăvara”, „Dor, dorule” ş.a. La căpătâiul marelui dispărut, plângea şi cel mai mare lăutar al nostru, Nicolae Botgros.

Mitingul de doliu a fost deschis de directorul palatului, Valentin Goga, coleg şi prieten al răposatului, unul dintre primii instrumentişti ai formaţiei „Noroc”. El a spus că Dolgan a făcut o muzică veşnică. Dar muzica lui, a continuat scriitorul Andrei Strâmbeanu, n-a fost deloc uşoară, ci foarte grea. Din cauza ei şi a succesului său nemaipomenit, ansamblul a fost desfiinţat, iar compozitorul - exilat din Moldova. De fapt, mai spunea scriitorul, Mihai Dolgan n-a avut noroc de două ori - prima dată, la vârsta de cinci ani, când a fost deportat în Siberia, iar a doua oară, nefericit, - acum, când i-a fost dat să moară tot în Siberia, pe care ne-a adus-o în R. Moldova actualul regim comunist. Muzica lui a avut un succes mondial, a constatat fostul director al Filarmonicii, Mihail Murzac, cel care l-a descoperit la Sângerei, unde tânărul Dolgan era un foarte bun acordeonist, şi l-a adus la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”. „Noroc” era cea mai solicitată formaţie în Uniunea Sovietică”, a spus el.

„Atunci când era cunoscut în toată Europa, el continua să locuiască, împreună cu soţia şi feciorul său Radu, la căminul Filarmonicii”, a mai menţionat Murzac. La rândul său, Nicolae Botgros, l-a numit drept cel mai mare compozitor al nostru. „Un altul ca el nu se ştie dacă vom mai avea vreodată”, a constatat dirijorul „Lăutarilor”.

La sfârşitul mitingului de doliu, Mihai Dolgan a fost răsplătit cu ultimele aplauze, îndelungate. Cortegiul funerar, format din mii de oameni îndureraţi şi un sobor de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei, în frunte cu protoiereul Ioan Ciuntu, s-a îndreptat spre Cimitirul central din strada Armenească. Întreaga Moldovă îi spunea „adio” celui care ne-a lăsat o zestre de peste 1500 de piese. A avut, pe bună dreptate, o înmormântare naţională. Un fan al său, venit de la Bălţi, Veaceslav Turculeţ, a comparat-o cu cea a artistului rus Vladimir Vîsoţki, zicând că atâta lume n-a mai văzut la înmormântarea unui artist basarabean.

Solicitat de TIMPUL, regizorul Ion Ungureanu a declarat că, în timpul URSS, ruşii interpretau cântecele lui Dolgan în original. „Popularitatea „Norocului” se poate compara doar cu cea a formaţiei „Beatles”. Cu plecarea lui în plină forţă creatoare, neamul românesc a pierdut un mare creator şi o valoare care va dăinui în timp”, a mai menţionat Ungureanu. La rândul său, poetul Ion Hadârcă

şi-a amintit că Mihai Dolgan a ţinut ca debutul formaţiei „Noroc” să aibă loc la baştina sa - Sângerei. „Generaţia noastră, a anilor şaizeci, nu recunoştea altă formaţie decât „Noroc”. Artiştii de mai târziu au venit pe drumul deschis de Mihai Dolgan. Cu el a plecat o epocă întreagă”, a mai spus Ion Hadârcă.